Ați auzit vreodată despre existența unei prostate la femei? Desi în general această idee este considerată un mit, există totuși anumite structuri anatomice în zona genitală feminină care au stârnit controverse – „glandele periuretrale” sau „glandele lui Skene”. Aceste glande, denumite astfel după numele ginecologului american Alexander Skene, care le-a descris pentru prima dată în anul 1880, sunt localizate în jurul extremității inferioare a uretrei la femei, iar unii specialiști consideră că acestea ar putea constitui „prostata feminină”.
Aceste glande, situate chiar deasupra punctului G, produc secreții care sunt independente de secrețiile vaginale și care ajută la lubrifierea zonei uretrale. Aceste secreții au și proprietăți antimicrobiene, oferind protecție împotriva infecțiilor tractului urinar.
Asemănări cu prostata masculină
Glandele lui Skene au aceleași componente ca prostata bărbaților, cu mențiunea că acestea sunt mult mai mici. Ceea ce este și mai interesant este faptul că studii efectuate pe 130 de probe analizate au constatat că aceste glande produc chiar și antigen prostatic specific, cunoscut sub numele de PSA (prostate specific antigen). Alte cercetări au sugerat că PSA-ul este secretat și de alte țesuturi la femei și că acesta ar putea fi considerat un marker ce poate ajuta în diagnosticarea cancerului de sân, la fel cum se întâmplă în cazul cancerului de prostată la bărbați.
Este important de menționat că, spre deosebire de bărbați, cazurile de cancer la nivelul glandelor periuretrale la femei sunt extrem de rare. Totuși, este destul de frecvent să se întâlnească situații în care chisturile, inflamațiile sau infecțiile la nivelul acestor glande sunt diagnosticate greșit ca alte afecțiuni urinare sau ginecologice.
Cu toate acestea, există încă multe dezbateri privind anatomia și funcția exactă a glandelor lui Skene, în special în ceea ce privește rolul pe care acestea îl pot avea în funcția sexuală a femeilor. Există chiar cercetători care susțin că secretul produs de aceste glande în timpul orgasmului ar constitui „ejacularea feminină”.
Punctul G și ejacularea la femei
Există multe discuții cu privire la existența ejaculării la femei, deși primele mențiuni despre acest fenomen datează încă din secolul al XVII-lea. Medicul olandez Regnier de Graaf a fost primul care a descris în anul 1672 o zonă numită ulterior punctul G, în care a identificat un set de glande și conducte care înconjoară uretra feminină și pe care le-a denumit „prostata feminină”. Totuși, această teorie a fost abandonată pe parcursul a mult timp.
Abia în anul 1880, dr. Alexander Skene a descoperit glandele periuretrale, care sunt considerate echivalentul prostatei la bărbați. Ulterior, în anul 1953, urologul Samuel Berkow a descris erecția glandelor lui Skene care apare în urma stimulării acestora. În aceeași perioadă, Ernst Grafenberg a publicat o serie de cercetări referitoare la punctul G și a confirmat, într-un fel sau altul, rolul glandelor lui Skene în actul sexual.
Pentru mai multe informații, puteți consulta aici.
Concluzie
Glandele periuretrale, sau glandele lui Skene, reprezintă o zonă controversată în anatomia feminină. Deși nu există o claritate totală cu privire la funcția și rolul acestor glande, este cunoscut faptul că acestea produc secreții diferite de cele vaginale și că pot avea asemănări cu prostata masculină. Cu toate acestea, mai multe studii și cercetări sunt necesare pentru a înțelege pe deplin anatomia și funcția glandelor lui Skene, precum și rolul lor în sexualitatea feminină.
